Читать параллельно с  Английский  Испанский  Русский 
Print si cersetor.  Mark Twain
Capitolul 29. La Londra
< Назад  |  Дальше >
Шрифт: 

După ce Hendon îşi termină pedeapsa, fii eliberat şi somat să părăsească ţinutul şi să nu mai revină niciodată I se aduse sabia, catârul şi măgarul.

Se urcă în şa şi porni cu Regele. Lumea se dădea la o parte cu o diferenţă, respectuoasă, pentru a-1 lăsa să treacă şi se risipi, cum plecară ei.

Hendon se cufundă, în curând, în gândurile sale. Mai multe chestiuni, de înaltă importanţă, se puneau. Ce trebuie să facă? Unde să se ducă?

îi trebuia sau un sprijin puternic sau să renunţe, pentru totdeauna, la moştenirea lui şi să rămână sub părerea ce se făcuse despre el, că ar fi un impostor. Unde, putea el, să spere că va 'găsi acest sprijin puternic? într-adevăr era, aici, o chestiune care îl punea în încurcătură în fine, întrevăzu o posibilitate, infimă desigur, dar totuşi demnă de consideraţie, din lipsă de ceva mai bune, să obţină asistenţa necesară, îşi aminti ceea ce spusese bătrânul Andrews de bunătatea tânărului rege, de generoasa lui intervenţie în favoarea umililor şi asupriţilor. De ce n-air încerca să-i vorbească şi să-i implore dreptatea?

— Da, dar un pârlit aşa de straniu împopoţonat va fi el admis în augusta faţă a monarhului? Nu importă, el trebuie să încerce: ca să treci peste pod, trebuie mai întâi să ajungi la el. Nu era el un bătrân veteran bogat în invenţii şi experienţe? Va ajunge cu siguranţă, să-şi croiască un drum. Da, pornise să meargă în Capitală. Poate că bătrânul prieten al tatălui său, domnul Humphrey Marlow, îl va ajuta. „Acest bătrân bun, Humphrey, primul nobil al bucătăriei defunctului rege sau al altor lucruri". Miles nu-şi aducea aminte exact al cărui lucru era.

Acum când găsise un aliment pentru energia lui, un obiectiv bine definit de atins, negura umilinţei deprimante care se abătuse pe spiritul său, se ridica şi se împrăştia. Ridică fruntea şi privi în jurul lui. Fu mirat de a fi parcurs deja un drum atât de lung: satul era mult departe în urma lui. Regele îl urma, cu capul aplecat, absorbit şi el, de asemenea de gândurile şi proiectele lui.

Un gând tulburător întunecă deodată liniştea nouă a lui Hendon: copilul o fi vrând, oare, să revină în oraş, sau în timpul scurtei sale Vieţi nu cunoscuse acolo decât răul şi cea mai neagră mizerie? Chestiunea trebuia pusă. Hendon strânse hăţurile şi se adresă Regelui:

Am uitat să vă întreb unde mergem. Vă rog, or dinele dumneavoastră, monseniore!

La Londra!

Hendon reîncepu mersul, fericit şi surprins de acest răspuns.

Ziua se scurse fără incidente demne de remarcat în afară de acela cu care se încheia. Către orele zece în seara de 19 februarie, ajunseră la Podul Londrei unde mişuna o mulţime de oameni, gesticulând, strigând, aclamând, ale căror feţe, aprinse de băutură păreau fantastice la lumina nenumăratelor torţe. Tocmai în momentul acesta, capul fără viaţă al vreunui mare duce sau alt personaj, căzu între ei, lovi pe Hendon peste cot apoi se rostogoli la pământ sub picioare. Aşa e vanitatea şi nestabilitatea operelor omeneşti în lumea aceasta! Bunul rege defunct, nu era mort decât de trei săptămâni, de trei zile, numai, odihnea în mormânt şi, deja, decad ornamentele alese cu atâta greutate pentru marii regatului său, pentru a decora măreţul său Pod. Un cetăţean se împiedică de cap şi, cu al lui propriu, lovi în spate pe unul care se afla în faţa lui. Acesta, se întoarse şi, repezi o lovitură de pumn, primei persoane care îi veni în mână; dar fu repede pus la loc de un prieten al acestuia din urmă. Timpul era cu adevărat favorabil pentru luptele nevinovate, căci sărbătorile de a doua zi, ziua încoronării, începuseră deja. Fiecare era cu capul plin de băutură şi patriotism. După cinci minute, luptele inocente se întindeau pe un spaţiu destul de mare. Intre orele zece şi miezul nopţii, ele se desfăşurau pe un pogon de teren şi devenise tărăboi, învălmăşeală, în vremea aceasta, Hendon şi Regele erau despărţiţi unul de altul, fără speranţă de a se regăsi, pierduţi în vâltoarea maselor omeneşti care urlau şi, unde îi vom lăsa.