Читать параллельно с  Английский  Испанский  Русский 
Print si cersetor.  Mark Twain
Capitolul 30. Progreselelui Tom
< Назад  |  Дальше >
Шрифт: 

în vreme ce regele rătăcea prin ţară, îmbrăcat sărăcăcios, hrănit mizerabil, bătut şi batjocorit de vagabonzi, băgat la închisoare cu hotii şi asasinii, luat drept nebun şi impostor, de către toată lumea, falsul rege, Tom Canty, se bucura, în linişte, de cu totul altă existenţă.

Când 1-am părăsit, domnia începuse să-i arate o parte strălucitoare, care, în fiecare zi, se mărea, aşa fel că puţin mai trebuia ca să-i pară scânteietoare ca soarele şi plină de fericire, îşi pierdea temerile, îndoielile se spulberau, stângăcia dispărea făcând loc îndemânării şi încrederii în sine. Profita, în fine, de cunoştinţele copilului, pentru bici. Poruncea lady-ilor Elisabeth şi Jane Grey să vină la el când dorea să se joace sau să vorbească; iar când nu mai avea nevoie de ele, le dădea drumul în modul cel mai natural. Acum, nu mai era surprins de sărutul mâinii din partea acestor nobile personaje, când îl părăseau, îi plăcea să fie aşezat în pat, seara, cu mare pompă şi îmbrăcat dimineaţa cu un ceremonial ce nu se mai termina.

Simţea o plăcere orgolioasă să meargă la masă urmat de cortegiul strălucitor al ofiţerilor Coroanei şi de nobilii din garda lui, în aşa măsură, că îndoi numărul acestora, urcându-1 la o sută de nobili, îi plăcea să audă sunând de-a lungul coridoarelor şi vocile repetând la distanţă: Loc Regelui! îi plăcea să fie aşezat pe tron în Consiliu şi părea să fie mai mult decât purtătorul de cuvânt al lordului Protector, îi plăcea să primească pe ambasadorii marilor puteri şi suitele lor strălucitoare, să audă de la ei, mesajele afectuoase ale iluştrilor monarhi care îl numeau: „Fratele meu". Oh! Fericit Tom Canty, de mai înainte din Offal Court!

Se bucura de îmbrăcămintile lui splendide şi îşi comanda altele. Găsi că cei patru sute de servitori ai săi, sunt prea puţini pentru mărirea lui şi întrei numărul lor. Linguşelile curtenilor slugarnici erau acum o muzică dulce pentru urechile lui. Rămânea bun şi blând, apărător neobosit al tuturor oprimărilor şi făcea, fără răgaz, război legilor injuste. La ocazii, dacă se simţea ofensat, se întorcea către un conte sau un duce şi îi arunca o privire care-1 făcea să tremure...

Odată, regala lui „soră", „oribil de sfântă" Lady Mary, luându-se la discuţie cu el privitor la înţelepciunea actului pe care îl îndeplinise el, graţiind atâta lume, care merita să fie întemniţată, spânzurată sau arsă, îi aminti că închisorile augustului său tată defunct, conţinuseră adesea şaizeci de mii de oameni deodată şi că pe timpul admirabilei sale domnii, el dăduse pe mâna călăului şapte mii două sute de hoţi şi tâlhari. Atunci, copilul debordând de o generoasă indignare, îi porunci să se retragă în apartamentul ei şi să roage pe Dumnezeu să se îndure a-i scoate piatra pe care ea o are în piept şi să-i pună o inimă omenească.

Tom Canty, nu fusese el tulburat niciodată la gândul sărmanului principe legitim care îl tratase cu atâta bunătate şi care se repezise cu atâta căldură pentru a-1 răzbuna contra santinelei obraznice de la poarta palatului?

Da, primele lui zile şi nopţi regale, erau aproape, în întregime, pline de gânduri triste, privitoare la prinţul dispărut şi de dorinţe sincere de înapoiere şi fericită reintegrare a drepturilor sale ereditare. Dar timpul trecea; prinţul nu se întorcea. Tom se deda din ce în ce la noile sale ocupaţii seducătoare, atât de bine, că încetul cu încetul, monarhul dispărut se şterse, aproape, din mintea lui; iar când, întâmplător, îi revenea, era ca un spectru nedorit, căci atunci, Tom se simţea vinovat şi ruşinat.

Sărmana lui mamă şi surorile lui, urmau acelaşi drum în spiritul lui Mai întâi el suferea pentru ele, do-Tea să le regăsească, dar, în urmă, gândul de a le vedea într-o zi oarecare în zdrenţele şi murdăria lor, copleşin-• du-1 cu îmbrăţişările, scoţându-1 din situaţia lui plăcută şi readucându-1 la mizerie şi înjosire, îl făcea să tremure, în fine, ele încetară, aproape, de a-i mai tulbura gândurile.

Şi era mulţumit, chiar fericit, căci de câte ori feţele lor posomorâte şi acuzatoare îi apăreau în minte, el / se simţea mai de dispreţuit decât un pahar făcut din pământ.

în acel 19 februarie, la miezul nopţii, Tom Canty dormea în somptuosul pat din palat, păzit de servitori credincioşi, fericiţi, căci a doua zi era ziua fixată pentru încoronarea sa solemnă ca Rege al Angliei. La aceeaşi oră, Eduard, adevăratul rege, suferind de foame şi de sete, murdar, prăpădit de oboseala drumului făcut, îmbrăcat din bucăţi şi petice, rezultat al învălmăşelii, era busculat într-o mulţime de oameni ce urmăreau cu un viu interes, grupurile de lucrători care se duceau şi veneau ca furnicile în jurul aşezămintelor mănăstireşti, lucrând la ultimele pregătiri pentru încoronarea Regelui.